Să revenim la oile noastre…

Ridicolul situației actuale din România nu poate fi mai bine exprimat decât prin intermediul unor fabule care au intrat în cultura populară, chiar dacă nu întotdeauna se cunosc povețele originale. Avem de-aface cu reactivarea unei celule de criză a Sistemului, de o regrupare a opoziției parlamentare sub culorile echipei din subordinea celui mai controversat președinte de după 1989…

Dacă până în 2015, democrația din țara noastră putea fi descrisă prin atributele specifice tinereții, astăzi s-a ajuns la un amestec atât de complicat între noțiunile elementare ce o definesc, încât putem solicita chiar un patent internațional pe modelul românesc. Noțiunile de Justiție Independentă și Stat de Drept sunt adesea folosite ca pretext pentru a se constitui drept scut în jurul Conclavului prezidențial. Asemenea fostului președinte, Traian Băsescu – cel care astăzi a ajuns să regrete făurirea cumplitului angrenaj, Klaus Iohannis nici nu se mai chinuie să mimeze rolul de garant al independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

Acțiunile, fără precedent din partea unui șef de stat, prin care președintele se poziționează împotriva respectării rezultatului votului popular din iarna anului trecut, nemulțumit din pricina eșecului răsunător al construcției politice pe care a girat-o necondiționat, nu fac decât să plaseze România într-un con de umbră privind ordinea de drept și imaginea în exterior.

De ce să revenim la oile noastre?

În primul rând, pentru că toată această stare de dihonie, întreținută în mod artificial, nu doar că nu ne face bine din punctul de vedere al imaginii, dar poate periclita în continuare dezvoltarea economică mult dorită de toți cetățenii. A fi numiți OI nu reprezintă obligatoriu o jignire. Mult mai important este… pentru cine dăm lapte. Așa cum s-a mai demonstrat în trecut, cele două mari adunări ale păstorilor de pe la noi au fiecare viziuni total opuse în privința planurilor de dezvoltare, a împărțirii profitului cu turma, ori a exploatării pășunilor. Modelul stângii garantează drepturi egale indiferent de culoarea lânii, în timp ce pe dreapta se zice că dacă nu dai rația stabilită de cioban, ești oaie bună de sacrificat.

A doua chestiune pentru care cred că titlul acestei opinii cade fix pe nevoia întregii turme, este caracterul oricum irelevant al plimbărilor nocturne la care ciobanul șef vă cheamă, pe toate căile de comunicare, direct sau prin interpuși. Dacă un cârd de mielușei fragezi la minte aleg să pască iarba otrăvită a populismului, lăsându-se păcăliți de campaniile prelungite ale stânei polițienești de pe parcelele K2, K4 sau T14, asta nu înseamnă că și cornutele cu vechime pe câmpul tactic al democrației originale românești vor pune botul la rătăcirile Luluței. Regulile oieritului se schimbă periodic, nu pentru a se plia pe ambițiile noilor păstori, ci pentru că și situația geopășunală impune adaptarea la noile tendințe. Iar independența factorilor decizionali cu privire la respectarea acestor reguli nu poate fi garantată nici de ciobanul șef, el însuși jucător pe tarlaua politică, ci doar de separația totală de fenomenul păstoritului electoral.

Drept urmare, vă îndemn să învățați rumegați înainte de a vă porni, orbește, după ipotetice noi pășuni mai grase… Chiar dacă rumegatul nu vă este specific, încercați, și nu veți regreta. Sunteți mielușei tineri și e păcat să vă vindeți blana pe promisiunile lupilor sub acoperire.