Se pregătesc noi atentate la adresa ordinii de drept: Mărirea statului paralel, întru decăderea Democrației

Motto: “Libertatea mea se terminã acolo unde începe libertatea altuia.”

E plină România cu revoluționari de conjunctură – indivizi despre care nu știi din ce își duc traiul zilnic, dar care semnează condica la fiecare mișcare de stradă. Și nu sunt dintre șomerii care pur și simplu nu își găsesc un job, oferta la acest moment depășind cu mult cererea de pe piață, o statistică îngrijorătoare pentru planul de creștere economică pe anii următori. Avem de-a face cu un cartel al frustraților, activați cu finețe de o altă categorie de inadaptați – pseudo-vedetele ce nu au mai realizat de multă vreme ceva notabil în domeniile lor de expertiză, însă care, de dragul posterității, pentru a-și mai vedea numele în presă, se dau peste cap și se alătură unor proteste fără obiect. Iar în vârful piramidei mai întâlnim Noua Securitate, președintele Mim și finanțatorul universal al mișcărilor antidemocratice, George Soros. Nu știu sigur cum să clasez locurile 2 și 3, dacă nu cumva Măria Sa se află în subordinea Sistemului și nu cum am fi tentați cu toții să credem, adică peste acesta…

Trăim într-o țară liberă – zic ei. Și atunci consideră că li se cuvin toate avantajele ce rezultă din Declarația Universală a Drepturilor Omului, uitând în mod ciudat despre obligații și despre limitele până la care libertatea se poate desfășura. Așa cum o descrie filosoful John Stuart Mill, libertatea este rodul unei lupte pe care omenirea o poartă, probabil, de la Adam și Eva. Mai întâi în confruntarea cu natura, mai apoi în confruntarea cu semenii. De atunci, de la începuturi, această veşnică luptă se perpetuează şi pare să nu mai aibă sfârşit.

Le face bine acestor impostori veșnic nemulțumiți să se aduce în gloată, să protesteze sub orice pretext. Se simt implicați, importanți, reprezentativi. Își freacă mâinile cu satisfacție când își văd acțiunile prezentate la tv, de parcă ar fi o victorie pentru ceva măreț.


Nu este, anarhiștilor! Nu pentru că intențiile voastre, în esență, nu ar fi unele pozitive, ci pentru că în toată această sarabandă nu ați dovedit capacitatea de a vă uni pentru un țel, ci doar împotriva a ceea ce voi considerați dăunător societății, uitând faptul că votul popular este cel care decide soarta unei țări. Așa cum este ea, în mintea voastră.

Vă dați de ceasul morții, strigând că v-ați săturat de hoție, indicând cu generozitate și vinovații care vă sunt livrați pe copiuțe, ca la școală, solicitând o altă ordine statală, doar pentru că vouă nu vă plac. Câți snteți și ale cui interese le reprezentați de fapt? Care sunt efectele reale, la o scară extinsă, ale acțiunilor vostre, v-ați întrebat? Cum de strigați SĂ SE FACĂ DREPTATE, iar coțcăriile șefului statului, cu dobândirea celebrelor case prin fals și uz de fals, ori retrocedările atâtor clădiri de o valoare inestibabilă din patrimoniul orașului Sibiu, pe când era primar, în cel al FDRG, succesoare al organizației naziste Grup Etnic German, pe care de asemenea o conducea, nu le vedeți?

Iar pentru că puterea exemplului este cea mai elocventă pentru voi, de teorii dovedindu-vă depășiți, o să vă mai argumentez și lipsa de sens a acțiunilor voastre prin simpla mențiune a singurului rezultat al campaniilor purtate până acum: Uniunea Salvați România. Ați reușit să construiți singurul partid politic din țara aceasta care nu are o doctrină, o viziune, un plan. Sunt acolo doar pentru că există o generație de hateri, într-atât de motivați încât să poată ridica din nisip un castel. Dar castelele de nisip se dărâmă repede, dragilor. Pentru că nu au o fundație adecvată și nici o structură de rezistență pe măsura exigențelor.

Simțiți că se apropie momentul în care eroii voștri își vor pierde pozițiile privilegiate și ați decis să le mai aruncați câteva mingi la fileu. Aflu că pregătiți noi proteste. Nu am nimic împotrivă. Jucați-vă piesa până la capăt, doar să nu uitați că stagiunea asta se apropie de final. Iar pentru publicul de mâine veți rămâne stigmatizați. Nu vă veți putea adapta unor noi roluri, pentru că v-ați confundat prea mult cu personajele alocate de Marele Păpușar.

Și totuși, asumați-vă cel puțin caracterul organizat al acestor acțiuni, pentru că spontaneitatea pretinsă nu mai are cum să convingă pe cineva. Asumați-vă și apartenența politică, de partea statului paralel, pentru că nu întâmplător toate activitățile din ultima perioadă ale Mimului de la Cotroceni și ale Zeiței Cătușelor converg înspre Mișcările de Stradă care vă definesc. Sunteți doar niște biete victime ale propriilor frustrări, alimentate în mod viclean de forțe care urmăresc păstrarea acestei stări de dihonie în societatea românească. Istoria va avea grijă să vă descopere vălul de ipocrizie și să consemne cu exactitate spiritul lugubru al grupării voastre anarhiste.