Iubeşte româneşte. #prieteniistângace

opinie

 

                                                        Hai să ne îmbătăm şi să vorbim serios.

Despre tot, tot ce nu suntem în stare să ne spunem când suntem treji, hai, dezbracă-te, să vorbim serios.

Dezbracă-te de caracter, de orgolii şi ambiţii proaste, de ruşine şi de gura lumii, dezbracă-te de haine negre ce îţi întunecă mintea, de vorbe gratuite, dezbracă-te de cei din jur şi îmbracă-te cu mine.

Vreau doar să-ti zic să fim prieteni, prieteni buni, un fel de cei mai buni. Exact genul ăla de prieten cu chipul căruia te trezeşti dimineaţa în minte şi îţi bei cafeaua dar ţi-ai dori s-o împarţi cu el, pe care-l minţi c-ai visat urât doar să auzi că totul a fost un vis, că toate trec, că oamenii vin şi pleacă, că cei care rămân sunt cei care contează. Genul ăla de prieten cel mai bun care îţi provoacă dependenţă, în faţa căruia eşti  proastă. Şi-ţi asumi. Şi parcă-ţi place.

Şi lui îi place.

Dragul meu, prietenul meu, orice sfântă are un trecut şi orice păcătos un viitor, iar dacă greşesc, aş vrea să-mi fii alături, iar dacă vezi că nu înţeleg, să ştii că mă prefac.

Se întamplă să ne găsim  exact atunci când nu ne căutăm, iubim atunci când nu dorim, zâmbim ca să nu plângem şi uneori minţim, ca să nu pierdem.

Dezbracă-te, să vorbim serios. De caracter, de orgolii, dezbracă-te de cei din jurul tău şi îmbracă-te cu mine.