Scrisoare deschisă

prezidentiale

Dragi prieteni din TSD și din afara lui,
Dragi colegi de stânga,

Acum 10-11 ani, România arăta cu totul și cu totul diferit pentru tineri. Acum 10-11 ani, exodul tinerilor talentați și profesioniști era încă un fenomen care atingea mii de persoane, nu zeci de mii ca în prezent; acum 10-11 ani nu exista Facebook și tinerii comunicau față în față sau, cel mult, prin SMS-uri, bip-uri și chat-rooms; acum 10-11 ani Victor Ponta era președintele TSD și lucrurile în politica românească păreau mai așezate ca niciodată; acum 10-11 ani, eu eram un student la Politehnică proaspăt venit în București, plin de vise și așteptări și care nu se gândea la politică.

Între timp, lucrurile s-au schimbat. Tinerii au început să plece în număr tot mai mare în căutarea unei vieți mai bune; comunicarea electronică aproape că ne-a acaparat complet; PSD a devenit scena unor dispute și provocări cum nimeni nu și-ar fi imaginat vreodată; dreapta a câștigat ultimele trei alegeri prezidențiale. Eu, în echipă, am pus bazele Uniunii Naționale a Studenților din România, iar mai apoi ale Ligii Studenților Social-Democrați. O parte din vise le-am îndeplinit, altele nu, o parte din așteptări mi s-au confirmat, o altă parte nu, m-am maturizat și am învățat din victorii și eșecuri cât mulți învață într-o viață.

Un lucru însă nu s-a schimbat: nu am abandonat niciodată tânărul care a venit în București crezând în prietenie și solidaritate. Acestea au fost valorile mele, pe care le-am purtat cu mine și pe care le-am răspândit în orice cameră am intrat, în orice întâlnire am participat, în orice lucru am creat și în orice efort am depus.

Așa mă cunoașteți voi, prietenii mei, alături de care am terminat Politehnica, alături de care am construit organizații, alături de care am bătut țara în lung și în lat făcând politică întotdeauna mai mult pentru alții decât pentru noi, alături de care m-am bucurat la victorii și am suferit la înfrângeri. Eu sunt Gabriel Petrea, prietenul colegilor mei și sunt bucuros pentru asta!

Când am intrat în TSD nu m-aș fi gândit niciodată că am să ajung unde sunt astăzi, secretar general al acestei organizații, nu m-am gândit că voi cunoaște mii de tineri și că voi parcurge mii de kilometri în fiecare săptămână ca să întâlnesc nu doar organizațiile de tineret din țara noastră, dar mai ales pe oamenii care le dau viață și rațiune. Când am intrat în TSD am avut însă un vis despre cum aș fi vrut să arate organizația noastră de tineret.

Visul meu a fost mereu o organizație de tineret care să semene cu tinerii, nu cu seniorii, care să facă ce fac tinerii, nu seniorii, care să vorbească cu tinerii așa cum vorbesc ei, credibil, pe limba lor despre problemele lor reale, nu cu mesajele seniorilor despre problemele pe care cred seniorii că le au tinerii. Am visat mereu la o organizație de tineret independentă, pe picioarele ei, curajoasă, într-un parteneriat adevărat cu organizația de seniori. Am visat nu la un TSD cuminte, docil și supus, ci la un TSD relevant pentru PSD și pentru stânga românească, care să ne permită să așteptăm turul al doilea al alegerilor prezidențiale cu speranță, nu cu teama că tinerii ne vor taxa din nou.

Am visat un model de organizare care să-i permită fiecăruia să-și atingă pe deplin potențialul, nu să se transforme într-un robot care doar urmează instrucțiuni politice primite de sus, de la oameni pe care uneori nici măcar nu-i cunoaște și cu care, de alte ori, nu are nimic în comun.

Am visat o organizație de tineret a cărei forță să nu fie dată doar de numărul de membri, ca o armată, ci de unitatea sa, ca o echipă, în discutarea și abordarea problemelor de la firul ierbii, din comunități.

Am visat o organizație de tineret care să fie vie, diversă, gălăgioasă și uneori agitată, așa cum sunt și tinerii care fac parte din ea.

Am visat o organizație în care prietenia și solidaritatea să fie valorile centrale, pentru că unde prietenie nu e, nimic nu e. Prietenia nu poate supraviețui ierarhiei politice și de aceea avem tot mai puțini prieteni în politică și tot mai mulți concurenți și tot mai multă ranchiună, uneori pe față, de cele mai multe ori, ascunsă.

Am visat la o organizație de tineret în care să vii de plăcere, nu de nevoie, nu din obligație, nu din calcul personal. Am visat la o organizație de tineret din care să-ți facă plăcere să faci parte și la care să te întorci cu nerăbdarea cu care te vezi cu un prieten bun și vechi, cu care ai atâtea lucruri de făcut.

Eu nu m-am schimbat și am rămas același tânăr care crede cel mai mult în prietenia pe care o poți lega cu cei cu care ai ceva în comun. Însă organizația mea de tineret s-a schimbat, nu mereu în bine și nu întotdeauna suficient.

Așa că acum, astăzi, când nu mai sunt la fel de tânăr, dar sunt la fel de încrezător în valorile mele de acum 10-11 ani, sunt bucuros că pot să vă prezint viziunea unei echipe, toate lucrurile la care m-am gândit în acești ani în care am făcut sute de mii de kilometri, în care am cunoscut zeci de mii de oameni, în care am ascultat mii de ore opiniile colegilor mei, în care am vorbit sute de ore despre problemele noastre, în care ne-am făcut zeci de planuri pentru viitorul nostru comun.

Da! Ma bag! Mă înscriu în cursa pentru conducerea TSD cu acest gând simplu: Vreau ca TSD să fie o organizație de tineret făcută de tineri pentru tineri! Am visat la un nou TSD și acum este momentul în care el trebuie să apară!

Vreau ca TSD să semene cu tinerii care-l alcătuiesc și cu tinerii cărora li se adresează!

Vreau ca TSD să arate și să se comporte ca o organizație de tineret și dacă asta înseamnă o structură mai relaxată, mai puțin rigidă, bazată pe cercuri de interes comune, nu pe ierarhii piramidale, atunci așa să fie!

Vreau ca TSD să fie locul în care membrii săi sunt prieteni unii cu alții, pentru că ierarhia ucide prietenia!

Vreau ca TSD să fie o organizație curajoasă, care are forța și îndrăzneala să atragă atenția asupra problemelor tinerilor pentru că sunt și problemelor membrilor săi, nu pentru că este o sarcină de partid!

Vreau ca TSD să ducă mai departe gândurile tuturor celor care au pus bazele, au crezut, au crescut și au construit în tineret și cărora le mulțumesc pentru fiecare pas înainte realizat. Victor Ponta, Valeriu Zgonea, Nicolae Bănicioiu, Marian Neacșu, Sorin Grindeanu, Mihai Tudose, Radu Moldovan, Claudiu Manda, Dorel Căprar, Leonardo Badea, Costi Rădulescu, Cătălin Nechifor, Sorin Iacoban, Remus Lăpușan, Robert Negoiță, Cătălin Ivan, Radu Vasilică, Ciprian Trifan, Cosmin Necula, Ștefan Mușoiu, Marius Dunca și Mihai Sturzu sunt doar câțiva dintre cei cu care am relaționat și care au crescut la tineret, iar acum fac performanță la seniori.

Candidez la conducerea acestui Nou TSD, cu speranța că doar atacând frontal neîmplinirile vechiului TSD putem fi relevanți și utili pentru tinerii din organizație, pentru PSD, pentru stânga românească și pentru România.

Așa cum cred în prietenie și solidaritate, la fel cred în curaj și în adevăr. A sosit momentul ca TSD să iasă din zona de confort a scuzelor și soluțiilor facile, și să îmbrățișeze ceea ce poate fi.
Dragi colegi,

Am încredere că veți fi alături de mine în Noul TSD, pentru că eu unul nu pot fi Președintele vechiului TSD. Ceea ce au clădit Victor Ponta și Nicu Bănicioiu și a continuat Mihai Sturzu trebuie dus mai departe prin ideea performanței, dar abordarea trebuie să fie cu totul nouă. Revoluția de la urne din noiembrie 2014 ne arată că, dacă vrem să nu mai fim victimele schimbării, atunci trebuie să devenim noi schimbarea pe care ne-o dorim.

Trei lucruri stau la baza Noului TSD: identitate, organizare și idei. Valorile și principiile noastre trebuie să se reflecte în identitatea noastră, în felul în care funcționăm ca organizație și în ideile pe care le aducem în spațiul public.

TSD merge cu adevărat către stânga. TSD reconectează PSD cu mișcarea civică și intelectuală de stânga. Vrem să fim mai mult decât partenerii de dialog ai intelectualilor și activiștilor progresiști, ci garanția că ideile lor ajung în dezbaterea politică și sunt puse în aplicare. Ne propunem să câștigăm bătălia ideilor în rândul tinerilor și, alături de PSD, la nivelul întregii societăți. Trebuie să restartăm relația cu mișcările de stânga, cu deschidere și modestie. Trebuie să învățăm să ascultăm și să ne implicăm în proiectele lor, care trebuie să devină și ale noastre. În fiecare an trebuie să organizăm un un Forum al Societății de Stânga, care să permită unui TSD mult mai activ și revoluționar să preia și să susțină în spațiul public ideile care vor fi dezbătute.

Cu cât o organizație este mai flexibilă, mai puțin ierarhizată, cu atât ea este mai democratică și mai eficientă, sporind încrederea membrilor săi. Dintr-o organizație rigidă, noi trebuie să transformăm TSD într-un integrator al mișcărilor mai mult sau mai puțin organizate din zona de stânga. După modelul francez, TSD va continua să adere la valorile și principiile PSD, dar va deveni autonomă, cu parteneriatul reînnoit la fiecare Congres TSD. Noul statul va permite organizației noastre să scape de restricțiile actuale și să devină acea mișcare de la baza societății pe care ne-o dorim și de care tinerii din această țară au atâta nevoie.
Deschiderea, democrația și incluziunea vor structura noul TSD. De aceea, propun ca Președintele TSD să poată fi votat de toți tinerii din România. Este un pas simbolic, încă un gest că înțelegem că înfrângerile noastre trebuie să ne aducă și mai mult în mijlocul comunității.

Vreau ca TSD să funcționeze la nivel central într-un mod descentralizat, ca o federație de entități și interese de stânga, reunind membri, simpatizanți și membri sau organizații afiliate, precum sindicaliști, activiști, organizații non-guvernamentale, lideri de opinie, intelectuali de stânga, mișcări feministe și ecologiste, radicali de stânga. Vreau să avem capacitate de dialog, nu apetență pentru funcții golite de conținut.

La nivel local, descentralizarea înseamnă structurare în jurul comunităților locale. Membrii și simpatizanții, sub coordonarea structurilor teritoriale, trebuie să aibă libertatea de a înființa, în comunități, cluburi tematice sau locale, prin care să fie implicați în zona din care provin. TSD trebuie să fie prezent și să facă voluntariat în comunitate, pentru că nu poate avea succes dacă se extrage din comunitate și dacă reapare doar în timpul campaniilor electorale.

Noul TSD poate exista doar dacă tinerii au garanția că își pot găsi aici o voce și un loc. Câți membri atragem în fiecare organizație, cât de mult se implică ei și rămân alături de noi, cât cresc ei în TSD, aceștia sunt indicatorii noștri de performanță. Dacă vrem să avem omul potrivit la locul potrivit, să fim nu doar un partid al prieteniei, ci și al profesioniștilor, managementul carierei devine esențial în Noul TSD. Dacă muncești, dacă ai idei, dacă ești bine pregătit, atunci avem un plan pentru tine. Răsplătim munca și nimeni nu sare peste rând. Cu cât suntem mai transparenți și mai clari, cu cât mai repede introducem ceea ce laburiștii britanice numesc amprenta politică drept instrument de măsurare a impactului în online și în offline al fiecărui membru TSD, cu atât devenim mai puternici. Cu cât le dăm șansa tinerilor noștri să crească în interior, să învețe public speaking, leadership și project management, cu atât rolul nostru crește. Noul TSD nu înseamnă reguli de dragul regulilor, ci predictibilitate pusă în slujba performanței. De aceea am propus TSD Network un portal de management al membrilor TSD.

Nu comunicăm, nu existăm. Nu construim comunități online și offline dinamice, nu aducem mesajul nostru și ideile noastre în zona smart, atunci vom continua să suferim. Structurarea comunicării online va fi în jurul site-ului noului TSD, care va deveni el însuși o platformă socială, în care tinerii își vor putea utiliza conturile deja existente de Facebook, de Twitter, de LinkedIn pentru a distribui mesaje și pentru a-și informa prietenii.

Era postacilor a trecut și ea nu a funcționat niciodată pentru binele organizației noastre. Comunicarea online a TSD, deci și a membrilor, suporterilor și afiliaților TSD, nu trebuie să se rezume la o cameră de ecou, în care mesajele sunt colportate doar între publicuri care deja se cunosc unele pe altele și între care există deja fie dialog, fie o comuniune de idei. Misiunea membrilor TSD este să caute să diversifice sfera de acoperire a mesajelor lor analizând cine este audiența cu care interacționează cel mai frecvent și ieșind din sfera de confort și din cercul proxim în momentul în care constată că audiența lor este prea omogenă. Este o lecție pe care o avem de învățat cu toții.

Dragi prieteni, am vorbit despre identitate și organizare. Dar fără idei noi am fi puși în situația să ne retrăim trecutul, nu să influențăm viitorul. Dacă noi tinerii nu ne permitem să aducem în spațiul public idei noi, dacă nu contestăm status quo-ul, dacă nu propunem reforme și abandonăm conservatorismul, atunci cine să facă acest lucru?

Vreau în Noul TSD să votăm și să discutăm nu în jurul persoanelor, ci al ideilor. Până la urmă, dacă nu există idei alternative, dacă nu ne provocăm unii pe alții, exercițiul este doar unul de imagine. Vreau ca, înaintea fiecărui vot și fiecărei decizii, să avem cu adevărat o dezbatere substanțială.

Cred cu tărie că Noul TSD trebuie să fie folosit de partid ca avangardă pentru idei și proiecte de stânga. Suntem cel mai bun laborator pentru a testa reforme și proiecte, în rândul unei categorii care dă și va da tonul în societate. Prea puține decizii se iau astăzi gândindu-se impactul lor în rândul tinerilor.

Pentru a construi o organizație cu adevărat puternică, credibilă și atractivă, Noul TSD trebuie să vorbească cu tinerii și pe înțelesul lor. Din nefericire, în ultima perioadă proiectele promovate nu au fost cele așteptate de către tineri, cu toate că sunt foarte multe idei care au tot fost vehiculate în cadrul întâlnirilor din țară. Iată doar câteva dintre ele:
• combaterea sărăciei în rândul tinerilor prin mărirea salariului minim pe economie (conform ultimelor statistici unul din doi tineri este sărac);
• construirea unui program real de internrship pentru toți tinerii (atât din mediul universitar, cât și din liceele tehnologice) pentru eliminarea sintagmei ”dacă nu ai experiență nu te pot angaja”;
• asigurarea accesului real la educație și sănătate pentru tinerii din mediul rural;
• subvenționarea transportului privat de către consiliile județene și Ministerul Transporturilor (pentru un tânăr cu 1.000 de lei venit, costul de 100 lei/lună pentru transport reprezintă foarte mult);
• regândirea programului Prima Casă pentru a facilita accesul la acesta și pentru tinerii cu venitul minim (o familie tânără are un venit de aproximativ 2.500 de lei pe lună, iar rata la prima casă este de 1.200 de lei, mult prea mult pentru a putea supraviețui și cu celelalte cheltuieli lunare);
• stimularea natalității prin programe de sprijin pentru tinerele familii;
• promovarea unui program de tipul Primul Job, Prima Vacanța;
• încurajarea structurilor asociative la locul de muncă pentru combaterea abuzurilor (în România doar în domeniul IT avem aproximativ 100.000 de tineri care nu au structuri asociative sindicale).
• promovarea unui program de deducere din impozit a cheltuielilor pentru educație și hrană pentru tineri și pentru familiile lor.

Acestea sunt doar câteva idei pe care le-am auzit și dezbătut în ultimele luni. Întrebarea este cum facem ca ele să fie vizibile în dezbaterea mai largă din partid.

Totodată, în TSD pot fi testate și idei mai radicale, idei care sunt dezbătute de mai mult timp de toată stânga europeană. Nu avem de ce să ne temem de dezbaterea de idei și nu avem de ce să evităm subiecte. Nu putem opune deschiderii care există astăzi în rândul tinerilor conturul unei gândiri șablon, de tip tradiționalist. Putem și trebuie să vorbim deschis, fără prejudecăți și cu argumente, despre legalizarea drogurilor ușoare, combaterea traficului de persoane și problema legalizării prostituției, recunoașterea parteneriatului civil între persoane de același sex, despre promovarea reală a drepturilor femeilor și combaterea violenței (pentru a evita cazuri precum cel de la Vaslui), despre interzicea fumatului în baruri și în locuri publice, impozitare moștenirilor pentru un plus de echitate, despre votul de la 16 ani și votul electronic, despre atitudinea noastră față de noul Big Brother, despre introducerea salariului universal.

Pentru a avea succes, Noul TSD trebuie să pornească pe un nou drum, un drum al democrației, al libertății de exprimare, al descentralizării și al independenței. Pentru ca toate acestea să fie posibile, bătălia ideilor trebuie câștigată de stânga și de TSD.

Dragi prieteni,

Nu este și nu va fi ușor. Cred că viitorul tinerilor din România este unul foarte dificil și foarte complicat.

Cred că acest context național și internațional prin care trecem acum este unul dintre cele mai neprietenoase pentru tineri din întreaga istorie recentă a României.

Cred că tinerii din România nu mai au așteptări de la generațiile de politicieni tineri și acesta este lucrul cel mai grav.

Cred că tinerii din România sunt pe cale să renunțe la valorile prieteniei și solidarității în detrimentul unor porniri individualiste, care sunt însă generate de teama și nesiguranța viitorului lor.

Și mai cred că este datoria noastră să schimbăm toate aceste lucruri!

Astăzi, TSD are nevoie de o revoluție a mentalității și activismului, pe care vă propun o să declanșăm împreună. Noul TSD trebuie să fie cu adevărat de stânga, fără compromisuri și fără ocolișuri. Să spună ce spun tinerii din România și să facă ce au ei nevoie. Să devină cu adevărat relevant, pasionat și implicat în viața tinerilor, ajutând și partidul mare.

Problema tinerilor este una din marile probleme ale PSD, iar soluția vine doar cu un TSD independent, pe picioarele lui, care este un partener al seniorilor, nu o jucărie de scos în față când sunt mesaje politice de transmis.

Noul TSD trebuie să scape de complexe și să se transforme din defensiv în asertiv. Pentru asta trebuie însă să aibă fermitatea convingerilor sale și curajul de a le prezenta public, cu riscurile implicate. Relevanța se construiește cu valori și curaj.

Cu prietenie vă rog să fiți alături de mine pentru încă un drum, pe drumul Noului TSD. Va fi cel mai lung și cel mai greu drum pe care-l vom petrece împreună! Va fi însă și cel mai frumos și va fi șansa noastră să scriem istorie în România, pentru stânga românească și tinerii ei!

Cu prietenie,

Gabriel Petrea