LUNGUL DRUM SPRE REALITATE

CaptureSuntem un popor de oameni harnici, responsabili, cu o înaltă ținută morală, ortodocși, buni părinți, copii respectuoși, angajați model, solidari, uniți, etc. Înțelegeți ideea… Marea problemă pe care mai tot omul o clamează atunci când dă de belea, e prins cu softul mincinos sau primește scrisoare de la ANAF pentru că a fost depistat pentru evaziune, este STATUL. Și conducătorii, de la președintele Republicii, premier, Guvern, până la primarul din satul NuȘtiuCare, că nu fac, dom’le, ceva pentru popor.


Astăzi am petrecut câteva ceasuri printre oamenii care așteptau la să-și plătească contribuțiile individuale, la unul dintre centrele de plăți ale Administrației Financiare și am putut gusta câte ceva din înțelepciunea străzii, în forma ei cea mai pură. M-am postat cuminte lăngă două doamne revoltate de ultimele năstrușnicii ale politicienilor de la vârf și am aflat lucruri la care nici nu visam!

Umblă vorba prin târg că România este în pragul colapsului, că o nepoată i-a povestit uneia dintre eroinele noastre despre un plan al guvernului de a lăsa populația în foamete, alegând să susțină Republica Moldova cu un ajutor aproape egal cu PIB-ul României. De asemenea, ar fi citit PE INTERNET, despre care înțeleg că în accepțiunea marelui public este sursa incontestabilă de informație, că președintele a promis la ultima întrevedere a ONU ca România să devină teatru de război în care trupele NATO să își desfășoare nestingherit activitatea, la schimb cu eliminarea vizelor pentru români.

Hai maică – zise colega de conversație, de când aștept și eu să aflu vestea asta… Am o nepoată, frumoasă foc, care vrea să plece în America, să se facă actriță la ăia, la Holiuud! Draga de ea, abia aștept să-i dau vestea asta!


Dincolo de hazul situației, trag eu concluzia că Istoria aceea pe care am învățat-o în clasele primare, tare m-a dus de nas… Am învățat despre un popor cu un trecut glorios, ai cărui conducători au purtat cu mândrie steagul de luptă și nu s-au dat în lături de la a se sacrifica pentru propășirea acestui neam. Oare unde s-au pierdut genele acelor eroi din cărțile de istorie? Căci ceea ce văd astăzi în jur, nu prea se potrivește cu așteptările. Și mă întreb, cred eu, cu o răzvrătire absolut îndreptățită: de unde venim și încotro ne îndreptăm, dragi tovarăși?

De unde ura asta, îndelung cultivată, la adresa oricărui demers de stânga, când la fiecare pas observăm o atitudine de profundă nevoie de asistență? Tot românul stă cu ochii ațintiți la știri, să afle ce ne mai dă statul, iar când vine vorba despre exemplu personal sau inițiativă, IOC…

Atâta amar de vreme au așteptat ai noștri să vină americanii, după ce sistemul comunist s-a dovedit ineficient, că la 25 de ani după căderea cuplului dictatorial, cu americanii de mână, căutăm în continuare scuze pentru insuccesul nostru. Avem economie de piață, democrație, granițe deschise, protecția NATO, libertatea de a spune orice, de a critica, de a alege. Mai puțin pofta de muncă, iar când spun muncă mă refer la o conștiință comună care să ne unească spre mult doritul progres, pe căile normale, cele grele, dar cele corecte dpdv moral. Să nu ne mai uităm cu invidie la vecinul care s-a realizat, ci să căutăm soluții pentru succesul personal!

Sigur, vom avea în continuare N-motive pentru a ne victimiza… unii în fața celorlalți, între noi. Pentru că alții, băgați bine la cap, nu ne vor binele, decât dacă printr-un ajutor oferit la un moment dat, există posibilitatea de a scoate profit. Se numește CAPITALISM, dragi prieteni… Adică puterea banului. Iar dacă vreți să fiu puțin mai spiritual, o să vă las, după concluzii, să vizionați un scurt fragment dintr-un film drag mie, cu Gheorghe Dinică în, zic eu, cel mai reușit rol al carierei. Așa că, până înalții gânditori sau sforari ai planetei vor inventa un alt sistem de guvernământ, mai echitabil, vă propun să ne adaptăm la regulile jocului de astăzi, să ne stabilim cu responsabilitate, unanim, drumul, și să-l urmăm cu sfințenie. Altfel, vom rămâne pentru totdeauna un popor de mimi, de invidioși pe succesul altora și eterne victime în calea… propriei conștiințe. De unde venim, nu sunt sigur, dar vreau să apucăm pe drumul spre DEMNITATE!

Apropos…