ROMÂNIA ARE NEVOIE DE PACE SOCIALĂ

Andrei Tinu

Încă sunt proaspete în memoria colectivă imaginile cu fostul președinte Traian Băsescu în conferința de presă în care, cu sânge rece, anunța tăierile salariilor bugetarilor, precum și afirmațiile acestuia referitoare la exodul medicilor sau declarațiile cu privire la calitatea resursei umane pe care o produce școala românească. A fost o vreme în care, de la cel mai înalt nivel, se anunța începerea războiului între clasele sociale: între tineri și vârstnici, profesori și medici, între angajații din sistemul de stat și cel privat, între românii din țară și cei din afara granițelor. În ceea ce-l privește pe fostul președinte, timpul și-a făcut singur dreptate. Prin mijloacele democratice, desigur. Mai întâi votul zdrobitor de la Referendum, iar mai apoi victoria fără echivoc a USL la alegerile parlamentare, au făcut din Traian Băsescu și din partidul său, PMP, doar o tristă amintire. Poate că istoria va fi și mai îngăduitoare cu noi și va apela nu numai la mijloacele justiției sociale, ci și la cele ale justiției penale.

Pagubele acestui deceniu pierdut și sechelele pe care le-a lăsat în societate sunt foarte greu de reparat. Tocmai de aceea prin noua lege a salarizării în sistemul bugetar, prin măririle salariale preconizate și scăderea TVA se încearcă restabilirea unei economii sociale de piață.

S-a spus, nu de multe ori, că actualul Guvern adoptă cu preponderență măsuri liberale. Dacă ne uităm în istoria recentă și cabinetul Adrian Năstase era catalogat ca fiind cel mai de dreapta Guvern pe care stânga l-a dat după Revoluție. Totuși, și unul și celălalt au luat măsuri în ceea ce privește creșterea puterii drepturilor sociale fundamentale. Ultimele decizii referitoare la creșterea salariilor personalului din sistemul sanitar, precum și preconizatele creșteri salariale din educație, vin să confirme acest lucru. La rândul meu, mă număr printre susținătorii reformelor autentice de stânga, pentru că eu cred în statul social. Un sistem social care reprezintă soluția de mijloc între principiul pieței libere și cel al securității sociale.

Dar pentru că toate acestea să aibă sens, stânga și dreapta politică trebuie să fie bine conturate pe scena publică. Lucru absolut firesc într-o societate normală. Discuțiile despre proiectele naționale trebuie să se poarte pe valori și nu în funcție de calcule electorale. Oamenii să voteze cu gândul la viitorul pe termen mediu și lung al lor și al familiei, nu la un interes imediat și mărunt. La prima vedere aceste afirmații par simple sloganuri, dar cred că tânăra generație are capacitatea de a distinge faptele de vorbe și de a acționa în consecință. Un prim pas ar fi acela ca discursul public să se mute din zona abstractă în concret și în palpabil.

Deoarece exemplul personal este cel mai convingător argument, am să prezint opiniei publice soluția mea pentru întărirea edificiului statului social: pensionarea parțială ca soluție în avantajul tinerilor și vârstnicilor. O reformă care vine nu numai în ajutorul persoanelor vârstnice, prin sprijinirea acestora la momentul ieșirii din activitate, dar mai ales care rezolvă o problemă acută: lipsa locurilor de muncă pentru tineri.

În prezent, în România, retragerea din viața activă se poate face la împlinirea vârstei standard de pensionare, prin pensionarea la limită de vârstă, sau anticipat vârstei standard de pensionare, prin pensionarea anticipată. Pensionarea anticipată este o modalitate de pensionare pe care sistemul public de pensii o oferă ca facilitate participanților săi cu un stagiu de cotizare mai mare decât cel complet. Această facilitate este utilizată îndeosebi de asigurații care din cauza vârstei nu reușesc să păstreze sau să găsească un loc de muncă, fiind nevoiți să se retragă mai devreme de pe piața muncii. Principalele dezavantaje ale pensionării anticipate constau în faptul că aceasta (n.a. pensia anticipată) nu se poate cumula cu salariul, precum și în faptul că perioada de pensionare anticipată nu constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare și prin urmare nu se valorifică la obținerea pensiei pentru limită de vârstă. Este evident că oamenii au nevoie de o gamă mai largă de opțiuni de tranziție de la muncă la pensie. Mulți doresc să lucreze cu normă întreagă până ce părăsesc piața muncii. Alții consideră că o tranziție graduală de la muncă la pensionare este mai potrivită cu sănătatea şi nevoile lor reale.

Valorificând exemplele de bună practică europeană, propun completarea cadrului legislativ privind sistemului public de pensii cu opţiunea pensionării parţiale. Astfel, persoanele vârstnice vor avea opţiunea de a solicita şi obţine pensia parţială respectând condiţiile de eligibilitate pentru dobândirea pensiei anticipate, la care se adaugă condiţia continuării activităţii în acelaşi loc de muncă cu o fracţiune de normă de 50% din norma întreagă. Nivelul pensiei parţiale va reprezenta 50% din cuantumul pensiei anticipate. De cealaltă parte, angajatorii vor avea obligaţia de a oferi locurile de muncă cu fracţiune de normă nou create tinerilor între 16-35 de ani.

Printr-o astfel de reformă, două categorii sociale defavorizate beneficiază de ajutorul statului, prin intermediul unor măsuri legislative. Schimbul între generații se realizează treptat, atât tinerii cât și vârstnicii beneficiind de cunoștințele celuilalt. Se înfăptuiește astfel o pace socială așteptată.

Sursa: ziare.com