Refugiați, migranți, oameni. O privire dinspre stânga

imigranti
Am asistat în aceste zile la o bătălie a cifrelor, folosite fie pentru a face apel la solidaritatea noastră, fie pentru a impune o politică a fricii. Am văzut reacții virulente atât în Europa, dar și în România, niciodată însoțite de decizii corecte și progresiste.
Unii se gândesc deci la cei aproximativ 310.000 de refugiați și migranți care au trecut Mediterana în acest an, cu 40% mai mulți decât în 2014. Alții, cum sunt și eu, nu-și pot scoate din cap ce s-a întâmplat în Austria, acolo unde 71 de oameni, toți în căutarea unei vieți fără război și sărăcie, au murit asfixiați într-un camion. Erau cinci oameni pe metru pătrat, au descoperit anchetatorii. Ei se adaugă tragediei celor aproape 2.500 care au sfârșit încercând să atingă Europa pornind din Nordul Africii.
Lentilele ideologice greșit aplicate îi determină pe unii să se refugieze înt-un discurs al naționalismului gregar și al izolării, făcând orice pentru a închide orice canal de comunicare cu exteriorul. Este absolut greșit, într-un moment în care nimic nu este mai nimerit decât să revenim la valori.
Iar cea mai importantă dintre ele în aceste zile este umanitatea. România, prin vocile sale publice și politicienii săi, are șansa să vorbească și să acționeze sub umbrela umanității și a grijii față de celălalt. Când Europa Centrală și de Est este desfigurată de decizii politice fără noimă, țara noastră poate dovedi că toleranța față de minorități, exemplificată cel mai recent prin alegerea în funcția de Președinte a lui Klaus Iohannis, este o valoare bine exersată.
Când Ungaria vrea să clădească un zid la granița cu Serbia și să folosească metode împotriva migranților și refugiaților care îi aduc împreună pe cei din Fidesz-ul lui Viktor Orban cu reprezentanții partidului de extremă dreaptă Jobbik, când Polonia și Slovacia spun că sunt dispuse să primească doar creștini, România poate fi un exemplu, făcând un pas în față și fiind alături de Germania Angelei Merkel, care a decis că umanitatea este mai importantă decât frica și aparentul confort. O mare ocazie se prezintă acum pentru România, care poate arăta leadership, decență și inteligență pe termen lung.
Cifrele arată că astăzi nu suntem o țintă a refugiaților și migranților. Putem deveni în viitor. Dar nu acest lucru este important. Important este că putem pune umărul la stabilizarea uneia dintre cele mai grave crize care paralizează Uniunea Europeană și testează o construcție tot mai slăbită de lipsa de coerență a țărilor membre. Nu este ocazie mai bună ca România să facă un pas în față, să-și îndeplinească responsabilitățile și mai mult decât atât, încurajând alte țări europene să facă la fel. Noi, cei ținuți la poarta Schengen pentru motive care astăzi își arată micimea, putem face ce trebuie.
Peste trei milioane de români trăiesc astăzi în Diaspora. În Italia, Spania, Franța sau Germania, lor li s-a dat o șansă de care au profitat și de care a profitat întreaga România. Veți spune că românii noștri erau doar migranți economici și nu refugiați. Cred că mai important este să ne concentrăm pe empatie și pe ideea de a înțelege că acești refugiați își doresc același lucru: o viață mai bună, mai sigură, fără amenințările și privațiunile de care au avut parte în ultimii ani.
România are nevoie de o politică inteligentă în privința migrației și acum se pot face primii pași. Demografia nu ne ajută și, dacă nu ne gândim la ziua de mâine, nu înseamnă că ea nu va veni. Migranții și refugiații sunt oameni onești, dispuși să muncească, iar țara noastră ar trebui să-i primească și să-i încurajeze să rămână aici, pentru că de muncă și onestitate este întotdeauna nevoie. De exemplu, nu văd niciun motiv pentru ca tinerii din țările non-UE care studiază medicina la București sau la Timișoara să nu rămână aici și să aplice ce au învățat. Bineînțeles, stoparea brain drain-ul este o prioritate, dar toate soluțiile trebuie avute la îndemână.
Într-un articol din New Statesman, o jurnalistă britanică spunea că Europa nu ar trebui să teamă de migranți, ci de fascismul în creștere. Ideea de a construi false opoziții între noi și ei, de a găsi țapi ispășitori pentru declinul european trimite la vremuri pe care le vrem uitate. Această abandonare și bulversare a valorilor este mai periculoasă ca niciodată și împotriva ei trebuie vorbit mai mult ca niciodată, înceând cu tinerii adesea marginalizați ai Europei.
Stânga europeană, de prea mult timp sub asediu și în defensivă, poate folosi această criză pentru a se reinventa sub stindardul valorilor care au conturat-o după cel de-al Doilea Război Mondial. Ca tânăr politician progresist, cred că aceste momente cheie, în care nevoia de solidaritate, echitate și empatie este evidentă, pot reprezenta expansiunea stângii și reclădirea simțului comunitar. Este timpul să trecem de la o politică pragmatică la o politică a convingerii.
Îmi pare rău că în aceste zile n-am auzit niciun comentariu ferm din partea Președintelui României asupra subiectului. Președintele avea nu doar rolul constituțional, dar și recunoașterea europeană de a exprima un punct de vedere umanist din partea României. Nu este încă prea târziu și multe se pot face, dacă se dorește. O discuție în Consiliul European poate fi provocată de România, pentru a arăta că noua Europă nu uită de sprijinul pe care l-a primit în anii 90 și că este gata să răspundă cu aceeași monedă.
De asemenea, liderii de stânga din România au ocazia să umple cu angajamente și fapte această tăcere. Ce moment mai bun de a ne afirma valorile, între care internaționalismul este esențial! Mai mult ca oricând, tânara generația din PSD trebuie să vorbească din viitor, înțelegând că umanitatea și empatia de astăzi sunt temelia pentru echilibrarea și diversitatea României de mâine.